joi, 9 iunie 2016

Pe deal, intr-o amiaza.




2013 August

Marchez impreuna cu un amic bucata de traseu de pe Plaiul Hotilor pentru concursul de MTB pe care-l vom tine in toamna.
Plaiul Hotilor ? Da, e un drum de care foarte misto care tine toata culmea dealului pe care-l vezi in dreapta cum mergi spre munte pe DN1, cam intre Nistoresti si Cornu. Te dai tare pe-acolo si "termini"dealul - dupa vreo 12km, ajungi pe-o potecuta care te duce pana nu mai ai deal, pana-n garla.
Am mai fost de zeci de ori pe-aici, e un loc bun sa te concentrezi la efort si tehnica si sa uiti de toate.

2016 Aprilie

E sambata, peste 3 zile e ziua mea, noi avem un grup pe fb si le-am scris acolo unor prieteni sa vina sa le arat si lor drumeagurile de pe dealurile noastre.
Acum jumatate de ora stateam la un magazin satesc in Sotrile si luam pranzul - pretzels, o cola, o inghetata - de-acolo am pedalat pe asfalt si eu abia asteptam sa ies din sate si sa gasesc o tufa :)). Raman in urma, le spun celor 3 prieteni care venisera cu mine sa mearga inainte unde vor gasi o poiana faina cu multa menta si sa ma astepte acolo.
Rezolv ce era de rezolvat si incep sa urc pe drumeagul desfundat; la un moment dat, aud o caruta si ma opresc, pun piciorul jos. II vad, tipa la mine sa ma dau din drum, ok, eram deja pe margine; trag bicicleta si ma sui putin pe mal. Drumul facea o mica curba acolo, baiatul care mana caii in loc sa traga de haturi in directia curbei, intra in mine, se opreste abia cand i se impotmolesc caii in mal.
Trag bicicleta si il intreb ce are de gand. Sincer sa fiu, nu mai tin minte pe ce ton am vorbit dar pot presupune ca nu era tocmai cel mai impaciutor, dracu, manase caii in mine.

in caruta: doi baieti mari si grasi pe la vreo 20 de ani; o naveta plina cu sticle goale; o doamna mai in varsta si-un copil de cativa ani.

Astia ma iau la injuraturi, ma intreaba ce caut pe-acolo si de unde sunt, ma ameninta ca ma omoara din bataie. Eu ignor asta, am mai vazut genul asta de atitudine dar mintea mea nu vrea sa accepta ca distanta de la vorbe la fapte nu-i chiar una lunga.
Ma urc pe bicla si plec; drumul urca, pedalez incet. Ma uit in spate, il vad pe unu cum se ridica din caruta...
- Stai ba!
Eu pedalez un pic mai tare. in cateva secunde sunt amandoi langa mine si incep sa loveasca cu ce apuca - pumni, picioare, unul dintre ei are in mana biciul de-l folosise sa mane caii, da si cu el ...
Arunca cu bicla in mine, ma rostogolesc, ceva ma tine sa incerc sa fug repede de-acolo, nu stiu de ce, ma rostogolesc, incasez lovituri; accept soarta, momentul ala- de ce naiba ?!
Prietenii mei - un tip si doua fete, aud tipete ; nu sunt ale mele ci ale lor, cand lovesc, tipa ca niste animale. Mai tipa si doamna la ei sa inceteze iar cel mica asista la spectacol. Vin si amicii mei si incearca sa-i opreasca dar nu reusesc sa faca mare lucru, ba chiar incaseaza si ei cateva lovituri dar cei doi sunt concetrati pe mine in continuare - macar atat lucru, sa nu mai pateasca si altcineva ceva serios ....
La un moment dat, primesc o lovitura cu biciul peste fata, buza inferioara imi crapa si sunt plin de sange. Se opresc si pleaca spre caruta.

Cat a durat ? nu stiu, cred ca au fost minute bune. Unde am fost lovit ? peste tot....

In spate, pe drum venea un cioban cu oile - Gheorghe pe numele lui, cum aveam sa aflu mai tarziu, tatal celor doi, probabil ca nu auzise mai nimic sau era prea anesteziat de la sticlele pe care le-am vazut mai devreme in caruta. Sambata aia se "sarbatorea" Sf. Gheorghe. Cautam o alternativa rapida de coborare de pe deal, dam de boscheti. Eu stiu un drum dar va trebui sa-l asteptam pe el sa treaca si abia apoi vom putea s-o luam pe-acolo. Asteptam.

Sunam la 112, incercam sa-i explicam operatoarei ce s-a intamplat si mai ales unde, intelege partial si ne spune sa pastram telefoanele deschise si ne va contacta un echipaj. Ajungem in DN1, cobor pe bicla, ma doare putin spatele, ma ustura tot si-s plin de sange; a trecut o jumatate de ora si nici urma de telefon, revenim la 112 si le explicam celor de la politie unde-am ajuns - ei fusesera trimisi pe urmatorul deal, in Sotrile...

Stam sa ni se intocmeasca procese verbale, incet, unul cate unul, la tejgheaua unui magazin satesc, unde era loc de stat jos si umbra. Despre unul dintre cei doi aflu ca era proaspat iesit din inchisoare pentru ca in urma cu 6 ani, omoarase pe cineva cu un topor ... in cap; inghit in sec si tac.
Dupa inca o jumatate de ora apare ambulanta, se uita la mine, li se pare ca n-am nimic rupt, vad buza care e acum mai mare decat nasul, imi explica ei cum ca nu-i pot face nimic si imi dau cu putina betadina pe la restul ranilor. Le spun de bici dar ei imi spun ca nu au anti-tetanus in salvare si sa incerc la urgenta.


In seara asta ajung acasa in Campina, ai mei ma vad asa, se panicheaza si imi tin lectii de viata cu o singura morala : trebuie sa termini cu copilariile astea, mda, misto sustinere, mda. Imi bag picioarele, ma bag in pat; imi trec multe prin cap si incep sa inteleg ca am avut noroc ca singurul obiect din mana tipului ala era un bici. Mai tarziu avea sa mi se confirme de catre prietenii mei ca unul mi-a spus ca baga cutitu-n mine, chestie pe care o auzisem si-o intelesesem vag in toata harmalaia aia ... parea, nu stiu cum sa va spun, ca totul se petrece firesc si ca nu se va termina, asa parea atunci, nu aveam niciun raspuns in minte despre cum / ce ar fi trebuit sa faca pt. a se termina.

Imi trag capul sub plapuma, iau telefonul si-i scriu unei prietene dragi care era plecata din tara si-mi daduse un semn vineri sa ne vedem jum de ora cat omoara timpul de dinainte de aeroport - eu n-am putut atunci, am ramas putin peste program la serviciu. Acum ma gandesc ca de fapt, totul se poate termina uite-asa, dintr-o data, pur si simplu.
Mai vad un mesaj de la o prietena veche, si ea plecata din tara, ii raspund dar ma stie bine, isi da seama ca ceva nu e in regula, o asigur ca-s ok si las povestea pe maine.... incerc sa inchid ochii.

E duminica dimineata, ma trezesc cu o durere de spate puternica, e cazul sa merg la urgenta. Va trebui sa ajung si IML cat mai repede pentru un certificat constatator, aleg sa merg la Bucuresti pentru a le rezolva pe amandoua. Urgenta Campina - n-au antitetanus; il fac mai tarziu intr-o clinica privata. Urgenta Bucuresti - Sf. Pantelimon - specializat pe traume, cica - ma trimit pe holuri sa-mi fac radiografiile, sunt apostrofat ca am venit la ei, sunt apostrofat ca am venit prea tarziu, sunt asezat pe niste asternuturi murdare, le spun de durerea mea de spate, oasele par sa fie in regula, Un internist ma examineaza:
- Ce e, ma, si pe asta ? Nu ziceai ca e doar o doamna?
-[...]
- Stati intins, domnule! simt doua degete-n burta....
- Da, ma rog, daca vrea , sa ramana internat pentru supraveghere. Nu stiu daca are ceva.
Nu, nu vreau, cum naiba sa vreau ? Sunt pus sa scriu ca inteleg riscurile la care ma expun si ca refuz internarea.
- Puteti sa-mi explicati despre ce riscuri este vorba ?
- Sunteti arogant!
mda...
Sunt pus sa ma duc sa dau o proba de urina apoi mi se pun in brate radiografiile si la revedere!
- Rezultatele examinarii sangelui si urieni cand le primesc?
- Nu le primiti, daca va e mai rau si mai veniti la noi, atuci vom stii....
mda...

La IML ma primesc numai ca din pacate, ei nu-mi pot intocmi certificat, trebuie sa ma duc la cel pe raza caruia s-a intamplat evenimentul.
E luni, sunt la Ploiesti, la IML. Platesc o taxa la niste doamne scarboase si foarte zgarcite cu orice cuvant pe care-l scot din gura. Asptept pe-un hol, pute, un domn fara casa asteapta langa o domana curata si imbracata frumos care-si ascunde o uma la un ochi. Vine si randul meu, intru intr-un cabinet de vreo 3m2, aici o doamna ma examineaza si umple o coala A4 cu scris mic de mana descriind amanuntit toate ranile si durerile mele. Mi se spune sa vin peste o saptamana sa iau certificatul.

Trec si pe la o clinica privata unde-mi fac o ecografie abdominala, e totul in regula, un rinichi e usor de tot inflamat, va trece.

Peste o saptamana

Ma duc sa iau certificatul, ajung la IML, doamna ma intreaba de timbru fiscal.
- N-am!
- Poate va ajuta colega mea, stati sa intreb
[...]
- Nu va poate ajuta, nu mai are niciunul, trebuie sa va duceti la posta.
- Ce valoare?
- Oricat, nu conteaza.
Ma urc in masina, dau drumul la waze si ma duc. Parchez aiurea pe-o straduta si astept un sfert de ora pana cand apare cineva la un ghiseu si pot plati 2 lei pe-un timbru fiscal.
Ma intorc la masina si-un nene imi face un semn catre o roata. Nu pricep, urc si dau sa pornesc; el e insistent. Cobor si da, mi-au pus o caracatita....
Sun la numarul de telefon de pe ea (la IML inchideau in 20min, au program pana la 12... ziua) . Imi raspunde un nenica din dacia break de la vreo 10m din fata mea, imi spune sa ma duc la el la masina. Intreb cat este amenda
- 120 lei;
- OK
ma trage putin intr-o parte:
- Imi dai si tu 80 si e bine.
- Poftim?
- Hmmm, te vad cu masina aia (da, daca nu stiti, eu am o dacie .... o supernova de-aia de prin anii 90, impune respect sau ceva ), hai ca las la 50.
- Poftim ?! Scrieti amenda!
- Sigur?
- Acum!

Ma intorc la IML si primesc certificatul - in fapt, coala A4 scrisa de examinatoare dar acum dactilografiata de una dintre madamele alea. Il duc la politie in breaz, scriu o plangere prealabila si aflu ca inspectorul in sarcina caruia voi fi, e in concediu si ma va suna el cand se intoarce.

Ma suna, discutam si convin sa vin impreuna cu martorii intr-o seara de luni pentru a ne scrie declaratiile.
Dupa serviciu, planuim sa ne intalnim la Arc si sa plecam catre Breaza, eu si o amica ajungem la timp, cealalta amica e inca pe drum si amicul care urma sa conduca nu avea unde parca deci astepta sa ne strangem toti si sa vina sa ne ia.
Intram putin in parc si ne asezam pe-o banca:
- Stii, mie inca imi mai e frica, am fost w-e trecut intr-o tura cu bicla si ma uitam cu teama la unii oameni de la tara, nu mi s-a mai intamplat asta pana acum.
- Da, stiu, si mie, nu credeam ca voi simti asa. Am fost dupa pasti cu un coleg de-al meu din liceu si cu sora lui pe niste dealuri - altele, nu ala, cu masina si putin pe jos pentru ca inca ma mai durea spatele, erau cativa oameni care faceau un gratar cu manele acolo, in varful Secariei, nu vrei sa-ti spun ce mi-a trecut prin minte cand m-am uitat la ei si ce simteam...

Plecam spre Breaza, dupa Paralela 45 pe dreapta, e un camp rosu- rosu, plin de maci.

*de ce am scris? chiar, de ce am scris ? nu stiu, poate ca daca ma pun sa scriu, astern mai clar gandurile. Am povestit pana acum dar cred ca atunci cand povestesc, cumva ma auto-cenzurez sau fac din unele lucruri simple firmituri.
**n-am rabdare sa corectez si e aproape 1 noaptea, nu voi corecta ce-i asternut aici.
***in seara asta am alergat, a fost bine, am alergat pe alei si pe scari, printr-un parc care miroasea puternic a tei. De frica sa nu ma apuce durerile de spate, de-o luna si jumatate n-am mai alergat si nici nu m-am urcat pe bicicleta, am fost doar o singura data, usor pe munte. Sunt in regula acum.
****in Romania, pedeapsa pentru lovire depinde de numarul de zile de ingrijiri medicale recomnadate de IML. Pentru mai mult de 20 zile, se dau maxim 2 ani de inchisoare; pentru mai putin, intre 1 si 3 luni sau o amenda - in valoare de 1000 lei, daca nu ma insel. Eu am primit 6 zile...


Niciun comentariu:

Lista mea de bloguri